Review: Kanon 2006
Mă tem că nu am talentul necesar pentru a vă descrie pe cît aş vrea de amănunţit cît de remarcabilă este această serie. Aş putea folosi o mulţime de superlative, dar n-ar face decît să sune fals. Aşa că voi folosi doar unul: Kanon 2006 [1] este o capodoperă a genului. Este una dintre puţinele seriale anime cărora le-aş acorda această titulatură, deşi sînt multe remarcabile. Nu cred că mai trebuie să vă spun că trebuie neapărat văzută.
Principala valoare a serialului o reprezintă scenariul, scris de Fumihiko Shimo, care a mai colaborat cu regizorul Tatsuya Ishihara şi la Air, Full Metal Panic!, Melancolia lui Haruhi Suzumiya şi serialul original Kanon. Serialul original? Da, pentru că "2006" este o poveste alternativă, desprinsă din originalul din 2002 care a fost o variantă de numai 13 episoade (spre deosebire de 26 cît are actualul), cu grafică de mai joasă calitate şi un scenariu care nu a atins niciodată nivelul acestui remake.
Povestea este simplă şi cunoaşteţi premisa de la care pleacă dacă aţi vizionat originalul: Yuuichi Aizawa revine pentru a urma liceul în orăşelul nordic de munte unde a copilărit, şi pe care l-a părăsit în urmă cu şapte ani. Amintirile lui despre acea perioadă sînt aproape complet acoperite de negură, dintr-un motiv misterios, şi singurele persoane pe care şi le reaminteşte vag sînt mătuşa şi verişoara sa Nayuki, cu care va locui.
Yuuichi nu va întîrzia să lege prietenii cu foarte multă lume, în special fete, deoarece este genul care se implică sincer şi-şi oferă prietenia cu altruism. Nu faceţi însă greşeala să credeţi că este vorba de un anime harem. Pe măsură ce Yuuichi interacţionează cu cei din jur va continua să-şi amintească tot mai multe despre copilărie. Memoria sa revine la suprafaţă, strat după strat de uitare fiind îndepărtate treptat. Iar sub fiecare strat se găseşte de fiecare dată o încărcătură emoţională puternică şi tot mai multă tristeţe.
Kanon 2006 e o poveste tristă dar care a fost în mod iscusit întreţesută cu momente de respiro, fără de care ar fi putut deveni la un moment dat insuportabilă. Amintirile lui Yuuichi sînt invariabil însoţite de doze de suferinţă şi te fac să te întrebi ce va găsi la capătul drumului pe care-l face în propria memorie.
Din poveste nu lipseşte un plan fantastic, excelent combinat cu realitatea, care conturează şi colorează fiecare aspect al poveştii, ieşind uneori la suprafaţă pe neaşteptate, dar fără a fi cîtuşi de puţin strident.
Vă avertizez că nu veţi putea să vă opriţi din a urmări acest serial, în ciuda stresului emoţional la care vă va supune. Dacă aţi urmărit (şi v-a plăcut) Air sau Kimi ga Nazomu Eien cred că veţi şti că vă aşteaptă o experienţă deosebită.
Două idei m-au urmărit de-a lungul serialului. Prima este o fascinaţie aproape morbidă, din postura de spectator, de a vedea cum face faţă Yuuichi încercărilor de care are parte. Este un băiat foarte matur dar la un moment dat suferinţa devine pur şi simplu prea intruzivă şi te face să-ţi pui alături de el întrebarea: pînă unde te poate susţine maturitatea şi tăria morală atunci cînd sînt singurele proptele în faţa unui alt şi alt val de tristeţe? Ce aş face în locul lui? Ce va face Yuuichi? Ce poate face?
A doua idee provine din substratul fantastic. La un moment sau altul toate personajele vor rosti acest cuvînt: miracol. Provine din speranţa lor, din apropierea palpabilă a fantasticului, din recurgerea la o ultimă şansă care însă ştiu că nu o vor obţine. M-am surprins aşteptînd miracolul alături de ei şi întrebîndu-mă dacă se va materializa în ultima secundă a ultimului ceas, sau dacă nevoia de el va dispărea într-un fel sau altul.
De ce e Kanon 2006 o capodoperă? Pentru că povesteşte despre oameni. Pentru că m-a învăţat ceva nou despre ei şi despre mine însumi. M-a ajutat să văd nişte lucruri într-o lumină nouă şi poate chiar să iau o decizie. Nu vă voi spune ce am învăţat. Pentru fiecare ar putea însemna ceva diferit. Dar asta reprezintă pentru mine o capodoperă: ceva care te face să gîndeşti şi să înveţi.
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4404
Acest articol a fost publicat pe 11-03-2007 sub categoriile reviews. Puteţi urmări comentariile prin acest feed RSS. Puteţi lăsa un comentariu sau face un trackback.








[#2439] Scris de darkthief pe 29-07-2007, la ora 00:49:
remarcabila intr-adevar.departe de-a fi o telenovela cu sfarsit lacrimogen , totusi sunt sigur ca cei mai multi dintre voi o sa plangeti la acest anime . o serie despre inocenta pierduta a copilariei , despre trecutul p care uneori refuzam sa-l acceptam dar mai ales despre prietenie,devotament si de ce nu ..iubire neconditionata..dincolo d orice bariere. fiecare personaj are farmecul lui care te invaluie .. fascinant .
pur si simplu nu-l ratati ! un altfel d anime …in care eroul nu trebuie neaparat sa poarte sabie sau pistol si sa omoare tot in jurul sau .
[#11027] Scris de UCK GIRL pe 07-02-2008, la ora 19:17:
K IS COOL BUT OKY IS VERRY BEAUTIFUL COOL MAN
:evil:
[#15518] Scris de neko-chan pe 02-05-2008, la ora 14:34:
nu am vazut anime-ul dar pare k e frumos si seamana mult cu Honey and Clover
[#15528] Scris de Probably me pe 03-05-2008, la ora 02:50:
E o impresie inselatoare, pentru ca nu au foarte multe in comun. Dar merita urmarit la fel de mult ca H&C.
[#15590] Scris de kuroi pe 08-05-2008, la ora 07:03:
Sincer, nu mi s-a parut asa remaracabil. Oricum nu se ridica la inaltimea lui AIR si pare mai mult o incercare de a oferi (deja repetitivul) dramatic-moe intr-o forma destul de amestecata si neterminata.