Review: Ghost In The Shell (Innocence)
Ghost in the Shell [1] este unul dintre titlurile anime cu cea mai mare recunoaştere, la nivel mondial şi chiar în rîndul publicului care nu consumă în mod normal anime. Apariţia filmului cu acest nume în 1995 a bulversat lumea occidentală şi în special Statele Unite. Ideile şi scenariul se integrau perfect într-o lungă tradiţie cyberpunk în Vest, venind totodată cu o abordare inedită, într-un format (anime) care permitea creatorilor săi să-şi manifeste liber fantezia.
De la animaţie, scenariu şi pînă la coloana sonoră, totul a constituit o experienţă-bombă. Ecourile sale au repercutat peste ani, influenţînd alte producţii cinematografice, precum Matrix. Chiar dacă nu l-aţi văzut niciodată, v-aţi întîlnit aproape sigur cu videoclipul piesei King of my Castle [2] al grupului Wamdue Project, realizat integral pe baza scenelor din film.
1. Introducere în universul Ghost in the Shell
Acest fenomen a debutat în 1989. Creatorul său este Masamune Shirow [3], un creator manga japonez, autorul proiectului original Koukaku Kidoutai [4] sub formă, evident, de bandă desenată. Shirow este de asemenea autorul a multor altor titluri manga, majoritatea cărora au fost foarte bine primite de către public şi au devenit anime, printre care se numără Appleseed [5] sau Dominion Tank Police [6], însă cea mai celebră realizare a sa rămîne după mine Ghost in the Shell.
Capitolele manga au fost publicate în Japonia între 1989 şi 1996 şi au fost urmate de o a doua parte şi diverse adaosuri începînd cu 1997. Scenariul este povestea unei echipe de intervenţie specializata în cibernetică şi crime informatice, dirijată de la nivel guvernamental, într-o Japonie a secolului XXI unde linia de demarcaţie dintre om şi maşină este mai subţire decît oricînd datorită implanturilor cibernetice în organismele vii şi a proliferării unor noi forme de viaţă bazate pe inteligenţă artificială.
Denumirea originală este "koukaku kidoutai" (攻殻機動隊), unde koukaku/攻殻 este o combinaţie între ofensivă/atac/agresiune şi carcasă/înveliş/corp, pe de o parte; şi kidoutai/機動隊, care semnifică riot police sau riot squad, adică unităţile de intervenţie în caz de revolte stradale. Cu alte cuvinte, "ofensiva corpului trupelor de intervenţie".
Este un titlu complex, deşi succint. Şi încă este mai simplu decît varianta occidentală. Mamoru Oshii [7], regizorul filmelor bazate pe acest manga, a adus Vestului titlul "Ghost in the Shell", un titlu aproape intraductibil în română, datorită multiplelor înţelesuri şi jocuri de cuvinte. O traducere simplistă ar fi "trup şi suflet", sub rezerva că "ghost" (stafie) este folosit pentru a desemna acel "ceva" care defineşte conştiinţa unei entităţi vii, iar "shell" (carcasă) este folosit ca termen generic pentru orice fel de înveliş fizic folosit de o entitate auto-determinată. Este un joc de imaginaţie cu atît mai incitant cu cît Masamune Shirow şi acoliţii săi şi-au făcut un titlu de glorie din a explora combinaţiile cele mai diverse între natural şi artificial sau între trupul şi sufletul a ceea ce noi considerăm "viu".
Pe lînga manga şi cele două filme, cel din 1995 şi Innocence [8], în 2004, a apărut o remarcabilă istorie paralelă sub forma a două seriale de televiziune realizate între anii 2002-2003, respectiv 2004-2005, de cîte 26 de episoade fiecare, reunite sub titulatura 
Stand Alone Complex [9] şi S.A.C. 2nd Gig [10]. De curînd a fost lansat un episod de televiziune special, de o oră şi jumătate, sub denumirea Solid State Society [11], iar tot în 2006 este programat să apară un film de lung metraj intitulat Individual Eleven [12].
Dacă manga a fost marcată de personalitatea lui Shirow, iar filmele de a lui Oshii, SAC este realizarea lui Kenji Kamiyama [13]. Filmele au reprezentat fiecare o explorare şi expansiune a unor aspecte aparte ale universului GitS. Serialul lui Kamiyama profită însă de timpul de rulare incomparabil mai mare; el revine la înfăţişarea clasică (frumoasă) a personajului principal, Kusanagi Motoko, păstrîndu-i însă personalitatea serioasă consacrată de filme (în manga, Kusanagi este foarte dinamică şi extrovertită).
2. Ghost in the Shell: Innocence
În ciuda introducerii prelungite, subiectul aceste recenzii este al doilea film, Innocence [14]. Recentul meu efort de a traduce în română subtitrarea pentru el [15] mi-a pus la dispoziţie o bogată familiarizare cu subiectul, de care profit atîta vreme cît încă am impresiile proaspete în minte.
Aşa cum se întîmplă deseori cu cazurile tratate de către Section 9, divizia Siguranţei Publice din care fac parte eroii noştri, povestea din Innocence este la origine o poveste poliţistă. Shinji Aramaki, şeful diviziei, îşi ascultă instinctul şi îndelungata experienţă care-i spun să ceară preluarea de la poliţia metropolitană a investigaţiei unui lung şir de crime oribile realizate de un anumit model de păpuşi cibernetice, aparent scăpate de sub control. El le va impune cazul lui Batou şi Togusa, care vor deveni astfel ad-hoc parteneri. Acţiunea, vă reamintesc, se desfăşoară la ceva vreme de la dispariţia Maiorului Kusanagi Motoko în urma reunirii ei cu inteligenţa artificială cunoscută sub numele de cod 2501 (a cărui poveste face subiectul primului film).
Primirea făcută acestui al doilea film de către fani a fost tulbure. Dacă primul film abunda în termeni tehnici specifici informaticii, al doilea ridică ştacheta prin inserţia de concepte filozofice legate de subiectul om-maşină. A scăzut aşadar numărul celor care apreciau Ghost in the Shell mai mult pentru factorul "cool" şi scenele de acţiune. Unele critici ale spectatorilor americani, de pildă, susţineau că filmul este doar o repetiţie obsesivă a unei singure idei principale, dublată de o simbolistică dubioasă la fel de obsesivă (simbolul păpuşii), împănat pe deasupra cu o cantitate excesivă de citate snoabe care nu fac decît să repete acelaşi lucru în diverse forme.
Trebuie neapărat menţionat însă că adaptarea americană [16] a lui Innocence este una dintre victimele "naturalizării" realizate de către studiourile de distribuţie din State. Prima ediţie difuzată peste Pacific a folosit coloana sonoră originală japoneză şi subtitrare în engleză, dar în urma unui val de proteste s-a trecut la o interpretare în engleză, realizată cu actorii care lucraseră şi la adaptarea primului film.
Însă în ambele variante (scrisă şi vorbită), traducerea suferă de carenţe majore. Modificările afectează atît litera cît şi (mai grav) spiritul scenariului. Apar replici noi, replici modificate sau asociate altor personaje decît în original. În anime se poate face uşor asta deoarece nu există o mişcare a buzelor realistă, legată coerent de sunetul produs; iar deseori se exploatează scenele în sine, înghesuind mai multe cuvinte în timpul cît apare cineva în cadru, sau pretinzînd că vorbeşte cineva arătat din spate sau în afara cadrului.
Originalul are o atmosferă întrucîtva relaxată, aproape visătoare pe alocuri, predispusă spre filozofie şi introspecţie, care te îndeamnă să te gîndeşti la ideile prezentate. Prin contrast, atmosfera "americanizată" este cinică şi grosolană; personajele sînt dure şi nepoliticoase, excesiv de agresive, dînd impresia unor puşti de 16 ani plini de testosteron. Ca pentru a pune capac, multe replici sînt schimbate cu scopul expres de a oferi spectatorului indicii deloc subtile asupra subiectului; avînd în vedere că avem de-a face cu o poveste poliţistă, efectul este o anihilare aproape completă a oricărei urme de mister.
Acestea fiind zise, sînt nevoit să contrazic părerile de acest gen. Filmul exprimă diverse idei filozofice, printre care delimitarea între om şi maşină, definiţia a ceea ce e uman, sau a ceea ce este viu. Dar absolut toate personajele întîlnite oferă o abordare pur personală a acestor idei, deci nici vorbă de repetiţie. Mai mult, etalarea de citate nu mi s-a părut ostentativă ci extrem de interesantă. Este fascinant să vezi că acest gen de probleme au fost dezbătute (şi în ce mod) de oameni atît de diferiţi, care au trăit în epoci, împrejurări sau culturi variate.
Desigur, s-a insistat pe simbolul păpuşii, atît vizual cît şi în dialog. Dar e doar unul dintre simbolurile prezente. Păpuşa serveşte drept catalizator dezbaterilor ideologice, dar la fel de important ca simbol mi se pare de exemplu coprocesorul cibernetic, acel "I.A.", prezent la absolut toate personajele într-o oarecare măsură.
Personajele sînt construite migălos, reuşind să devină cu adevărat vii. De data aceasta, prin forţa împrejurărilor, în centrul atenţiei se află Batou şi Togusa.
Primul dintre ei este mai uman decît l-am văzut vreodată în vreuna dintre ecranizările Ghost in the Shell. Reuşeşte să apară simultan puternic şi vulnerabil, detaşat şi emotiv, împăcat şi singur. Este un veteran atît al confruntărilor virtuale cît şi al războiului clasic şi cu toate acestea lasă să-i scape anacronisme comportamentale înduioşetoare. Gestul de a-şi oferi haina unui simulacru de corp feminin animat cibernetic, pentru a-i acoperi goliciunea, a fost superb, şi a trădat imensul suflet uman din spatele corpului aproape integral artificial.
Una dintre slăbiciunile sale este cîinele său basset, Gabriel, care reprezintă el în sine o poveste foarte interesantă. Mamoru Oshii îl introduce intenţionat în toate creaţiile sale legate de Ghost in the Shell, şi intenţionat îl face să pară ultima fiinţă cu adevărat vie de pe Pămînt, deoarece pînă şi Togusa are momente în film în care apare artificial, apersonal, ca un manechin de plastic.
Că veni vorba de Togusa, mulţi dintre fanii GitS au fost revoltaţi de rolul pe care-l face în Innocence. I s-a reproşat lui Mamoru Oshii că l-a făcut pe detectiv excesiv de fragil, de sperios, slab şi vulnerabil. În ciuda bunelor sale intenţii şi a experienţei vaste ca poliţist, Togusa nu reuşeşte să facă faţă provocărilor cazului şi deseori Batou este nevoit să intervină pentru a-l salva. Acest lucru este acceptat de amîndoi, Togusa fiind primul şi cel mai vehement susţinător al evidenţei, iar Batou recurgînd la tachinări discrete pe post de încurajări.
N-aş putea spune că m-a deranjat rolul de "victimă" al lui Togusa. Înca din Stand Alone Complex a devenit evidentă diferenţa de calibru dintre el şi colegii săi. Aici, contrastul dintre el şi Batou este binevenit, ajutînd spectatorul să perceapă mai bine diferenţa dintre oamenii "normali" şi ceea ce tind să devină personajele din GitS. În această lume high-tech, mai ales cînd este comparat cu colegii din Section 9, fostul poliţist este un anacronism viu. Îşi menţine implanturile cibernetice la minimum, este un bun cap al unei familii tradiţionale, ţine la vechiul său revolver cu şase focuri. Însă şocul integrării în Section 9 şi în cazurile pe care aceştia le tratează este destul de mare. Batou sau Kusanagi par superfiinţe invincibile, reuşind să o scoată la capăt din orice înfruntare. Aramaki este un geniu, un fin strateg cu o vastă experienţă politică, care conduce din umbră cu măiestrie Section 9. Ceilalţi colegi, precum Ishikawa, sînt experţi în războiul clasic sau electronic. Togusa este pur şi simplu uman, şi ajunge să se întrebe la un moment dat ce caută în Section 9. Răspunsul vine în mod natural: cineva a crezut în potenţialul său (cine, veţi afla din film).
Jocul cuplului Batou-Togusa este remarcabil în sine şi ridică prestaţia celor doi la pătrat. Fiecare dintre ei are propria viziune asupra vieţii şi nici unul nu se lasă mai prejos cînd vine vorba să-şi dea replica prin citate bine alese. Compania celuilalt îi schimbă pe amîndoi şi-i îmbogăţeşte. Dacă Togusa ajunge să se implice în situaţii de care odinioară s-ar fi ferit, Batou pe de altă parte ajunge să-şi aprecieze, cred eu, într-un nou fel noul partener, care-l ajută în acceptarea faptului că Motoko a plecat şi nu va mai fi niciodată aceeaşi.
Maiorul Kusanagi Motoko este marea absentă a acestui film. Avînd în vedere faptul că este cel mai reprezentativ personaj din universul GitS, a fost un adevărat act de curaj al lui Oshii de a o exclude în asemenea măsură din film. Dar, deşi absentă, umbra ei îi afectează pe toţi foştii ei colegi. Ishikawa vorbeşte de ea. Togusa e frămîntat de faptul că nu se va putea ridica la nivelul ei. Batou îi duce dorul, în felul lui morocănos. Aramaki le urmăreşte tuturor, în special lui Batou, reacţiile legate de lipsa ei. Aşadar cred că veţi descoperi că Motoko este totuşi prezentă, într-un mod subtil, în Innocence.
Deznodămîntul filmului a fost un alt aspect criticat de către unii fani. Pe majoritatea lor se pare că i-a luat complet prin surprindere, ceea ce în definitiv e un lucru plăcut, însă rezolvarea propriu-zisă dată de Mamoru Oshii cazului a dezamăgit. Poate că a fost excesiv de tehnică. Însă, cu siguranţă, palma morală dată spectatorului prin intermediul replicii amintite este o răsturnare spectaculoasă de situaţie, care te face să închei cu satisfacţie deplină vizionarea:
Plîngi pentru sîngele păsării
Dar nu pentru sîngele peştelui.
Fericiţi cei care au voce.
Nu pot să închei prezentarea fără să menţionez atmosfera fabuloasă a filmului. Coloana sonoră este semnată de acelaşi Kenji Kawai ca şi în primul film şi nu lipseşte binecunoscuta piesă care a devenit sinonimă cu primul film; deşi întreaga coloană sonoră a filmului, semnată de Kawai, este remarcabilă.
Deosebită este şi ideea de a folosi pentru scenele din castel melodia unei autentice cutii muzicale, al cărui sunet a fost înregistrat în mod special într-un spaţiu vast, pentru a obţine efectul de reverberaţie în mod complet natural, fără prelucrări digitale.
Merită cu siguranţă amintite şi imaginile memorabile. Survolarea zonei Etorofu în combinaţie cu versurile lui Milton este o impresie care cu greu se poate uita. Nu-i de neglijat nici fantezia debordantă a lui Mamoru Oshii în privinţa vehiculelor de tot felul, care-l face să ne desfete cu un aparat de zbor cu aripi comparabile cu ale unei păsări adevărate, sau cu un oraş ultramodern circulat de maşini cu design specific Americii anilor '50.
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=61
- http://youtube.com/watch?v=AZJSTt0l7mY
- http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/people.php?id=2993
- http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/manga.php?id=1590
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=animelist&noalias=1¬inml=0&adb.search=appleseed&orderby=year&orderdir=0
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=animelist&noalias=0¬inml=0&adb.search=dominion%20tank&orderby=year&orderdir=0
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4414
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=890
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=247
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=1176
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4414
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4290
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4414
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=890
- http://aikan.zuavra.net/index.php/74/
- http://strivinglife.net/wordpress/ghost-in-the-shell-2-innocence-script/
(1 vot(uri), nota medie 5 stele din 5) 
Loading ...Acest articol a fost publicat pe 18-10-2006 sub categoriile reviews. Puteţi urmări comentariile prin acest feed RSS. Puteţi lăsa un comentariu sau face un trackback.
