Genuri anime: dincolo de romantism

#66 • 03-09-2006 • Publicat sub japonia, teorie • 3603 vizitatori • 5 comentarii

1. Introducere

„Dincolo de romantism” este o formulare eufemistică. Subiectul principal al acestui articol este sexualitatea japoneză şi prezenţa în anime. Consider că este esenţială o introducere în materie apropo de genurile anime care au de-a face cu aspectele mai puţin obişnuite ale relaţiilor romantice şi sexului.

Lămuririle sînt absolut necesare deoarece există nu mai puţin de 6 genuri principale care tratează acest subiect, pe lîngă genul romantic: shoujo-ai, shounen-ai, yuri, yaoi, ecchi şi hentai. Diferenţele între ele sînt uneori subtile, există suprapuneri şi zone gri, dar ele constituie totuşi genuri distincte iar o asemenea diversitate nu poate fi abordată superficial.

2. Bibliografie

Nu pot spera să descriu în detaliu sexualitatea japoneză. Vă voi oferi în schimb cîteva link-uri spre materiale extrem de bogate pe acest subiect. Insist să le frunzăriţi măcar, deoarece altfel nu veţi putea niciodată căpăta o perspectivă adecvată, ceea ce va duce cu siguranţă la percepţii eronate asupra multor scenarii anime şi manga.

• Japonia în Enciclopedia Internaţională a Sexualităţii [1]. O prezentare largă şi complexă a tuturor aspectelor relevante.
• Sexualitatea japoneză la Wikipedia [2]. Un index de articole relevante care conţin în special termeni şi elemente culturale specifice.
• Despre sexe şi sexualitate în anime [3], un ghid scris sub forma unui proces de cercetare, însoţit de link-uri şi comentarii de la cititori.

3. Sexualitatea japoneză în anime

Repet, nu voi face o trecere în revistă a întregii sexualităţi japoneze ci doar voi expune cîteva idei relevante pentru contactul cu anime.

3.1. Iubirea nu există în japoneză

Încep prin a vă atrage atenţia asupra faptului că japonezii nu au un cuvînt pentru "iubire". Termenii cei mai apropiaţi, care sînt folosiţi cu această semnificaţie, sînt suki, ai sau koi.

Suki înseamnă de fapt "a plăcea [foarte mult]" şi este în mod frecvent folosit în momentul în care cineva îşi mărturiseşte sentimentele persoanei iubite. În anime şi manga este întîlnit cel mai des între liceeni, în cadrul aşa ziselor "confesiuni", momente în care un băiat sau o fată îşi ia inima în dinţi şi îşi expune iubirea în faţa celui sau celei pe care o place. Momentul are o savoare specific japoneză, fiind tratat de obicei de participanţi cu o formalitate şi politeţe implicită, în ciuda tensiunii şi emoţiilor implicate. Persoana vizată poate accepta sau nu declaraţia şi există multiple şi complexe conotaţii şi implicaţii pe care nu vreau să insist.

Pe de altă parte, "ai" este un termen care înseamnă de fapt "afecţiune", dar a ajuns să fie folosit cu sensul de iubire, fiind folosit cu predilecţie pentru declaraţia "te iubesc". De asemenea, "koi" este şi el folosit cu sensul iubire dar implică referire la iubirea fizică, fiind folosit de exemplu pentru a forma termenul "iubit" sau "iubită": koibito ("lover").

Sînt sau au fost japonezii un popor atît de lipsit de emoţii încît nici măcar nu au un cuvînt pentru iubire în propria limbă? Evident, nu. Însă acest lucru ne atrage atenţia asupra fundamentului tradiţional pe care a fost construită societatea japoneză modernă: epoca feudală, cu puternicele ei constrîngeri formatoare şi atitudini solide, concretizate într-un cod moral (bushido), o religie (shinto), o atitudine specifică asupra vieţii şi morţii şi, nu în ultimul rînd, o predilecţie pentru datorie în detrimentul sentimentelor.

3.2. Rolul femeii şi al bărbatului

Atitudinea japonezilor din ziua de azi faţă de sex este duală, atît conservatoare cît şi liberală.

Pe de o parte, societatea japoneză este încă puternic patriarhală. Japonezii sînt aproape unanim de părere că femeile sînt destinate unei "cariere" casnice, avînd grijă de casă şi de copii. Cu toate că în contextul modern femeia este deseori nevoită să lucreze, la fel ca şi bărbatul, există atitudini şi aranjamente neschimbate încă din epoca feudală, conform cărora scopul femeii ideale este să se mărite tînără şi să fie o bună nevastă. Aceste atitudini sînt împărtăşite de un procentaj foarte mare (70%) dintre femeile japoneze şi veţi observa deseori în anime că tinerele fete considerate "de succes" se pricep la gătit şi diverse activităţi casnice sau că tinerele femei au ca scop în viaţă o căsătorie reuşită.

Evident, acesta este doar un stereotip, însă o femeie japoneză care refuză să se mărite şi insistă să-şi facă o carieră va constata că i se pun diverse piedici şi va întîlni discriminări tacit acceptate de toţi cei din jur. Nu este o sarcină imposibilă, dar cu siguranţă va fi nevoită să depună eforturi duble faţă de un bărbat.

Trebuie menţionat că nici bărbaţii nu beneficiază neapărat de mai multă indulgenţă. Societatea japoneză este foarte competitivă iar un adult nu este acceptat ca atare pînă nu face dovada maturităţii înfiinţîndu-şi o familie. Un bărbat leneş sau care insistă să rămînă burlac va avea de asemenea parte de o atitudine ostilă sau dispreţuitoare din partea celor din jur. Însă un burlac harnic va avea totuşi mult mai puţine dificultăţi în a-şi face o carieră decît o femeie în aceeaşi situaţie.

3.3. Religia

Religia naţională japoneză este shinto [4]. Este mai degrabă un complex de legende şi obiceiuri adînc înrădăcinate în psihismul şi indentitatea naţională a oricărui japonez. Calitatea de japonez şi apartenenţa la shinto sînt considerate indivizibile.

O altă religie foarte răspîndită în Japonia este budismul, importat din China în secolul al VI-lea. De o mult mai restrînsă adopţie, ca religie, se bucură creştinismul, practicat de nu mai mult de 1% dintre japonezi, laolaltă cu alte religii.

Dacă preceptele budiste sînt larg răspîndite în Japonia şi se potrivesc foarte bine cu shinto, cele creştine sînt incompatibile, japonezii rezumîndu-se la sărbătorirea unor tradiţii precum Crăciunul sau nunţi realizate în stil creştin. Dar trebuie subliniat că aceste obiceiuri sînt pur culturale, fără semnificaţie religioasă, ei considerînd Crăciunul ca pe un simplu pretext de a schimba daruri, cu nimic mai sfînt decît Valentine's Day, de pildă.

Din moment ce shinto şi budismul nu conţin noţiunea de păcat primordial şi nici nu condamnă manifestările sexuale în sine, japonezii sînt lipsiţi de inhibiţiile specifice creştine în acest sens.

3.4. Politeţea

Relaţiile japoneze sînt guvernate mai degrabă de politeţe. Ea este extraordinar de importantă pentru japonezi, e o constantă a interacţiunii între ei, e considerată liantul de bază al vieţii de zi cu zi. Există protocoale complexe, destinate auto-reglementării relaţiilor dintre oameni, iar necunoasterea lor este un handicap enorm pentru oricine vine in contact cu japonezii. Acest lucru este dealtfel principala problema pe care o intimpina strainii care incearca sa traiasca in Japonia: indiferent cit de bine cunosc limba, nu inseamna mare lucru fara cunoasterea ritualurilor de politete.

Este un subiect foarte complex si nu-l pot descrie pe scurt. Veti avea ocazia, pe masura ce urmariti seriale anime, sa observati ce inseamna comportament politicos in diverse situatii. Voi mentiona doar un fapt relevant pentru articolul de fata: japonezii considera orice fel de exprimare a afecţiunii în public de evitat. Desi exista cupluri care se tin de mina sau de brat pe strada, asta este limita pina la care vor merge fara a fi considerati obsceni. A te saruta in public, cu exceptia unor cazuri extraordinare, este de neconceput. Si, asemeni majoritatii popoarelor orientale, la japonezi este foarte importanta notiunea de spatiu fizic personal privat precum si invadarea lui; concret, asta inseamna ca atingerile, fara a te cunoaste suficient de bine cu cineva si fara a ti se permite asa ceva, sint o grava nepolitete.

3.5. Relaţii mai puţin obişnuite

În ciuda tradiţionalismului şi misoginismului, japonezii au o atitudine foarte relaxată în privinţa sexului. Deşi există multe aspecte ale lui pe care şi ei le consideră deviante la fel toată lumea, ele nu sînt înfierate atît de mult ca în alte societăţi. Această atitudine le permite să abordeze în film şi literatură chiar şi subiecte considerate tabu în alte părţi, precum incestul, homosexualitatea sau pedofilia.

Japonezii, ca popor, sînt foarte echilibraţi, realişti şi pragmatici. Acest lucru are consecinţe importante. Pe de o parte, ei nu etichetează oamenii ca fiind inerent perverşi, ci doar acţiunile lor la un moment dat.

Pe de alta, sînt conştienţi de deosebirea dintre ficţiune şi realitate. Legea lor nu clasifică de exemplu pedofilia ca atare atîta timp cît nu conţine imagini reale (dacă sînt desenate sau stilizate, adică). În plus, se consideră că prezenţa acestor subiecte delicate în artă poate constitui o supapă inofensivă pentru unele persoane, ceea ce este de preferat acţiunilor.

Se face de asemenea o deosebire clară între iubire şi sex. Japonezii sînt conştienţi de faptul că sentimentele de iubire fac abstracţie de sex, vîrstă sau relaţii de rudenie. Iubirea (inclusiv cea de gen romantic) poate apărea între orice persoane, inclusiv de acelaşi sex, între adulţi şi copii, între copii şi părinţi sau între fraţi. Acest lucru este valabil şi în Vest, dar ceea ce lipseşte la japonezi este condamnarea acestor sentimente.

Evident, lucrurile se schimbă cînd asemenea relaţii avansează şi ajung la manifestări fizice. Cu toate că o asemenea relaţie poate fi în unele cazuri benignă, nu are de multe ori nici un viitor, din considerente practice. Există în definitiv motive pragmatice pentru care asemenea relaţii, odată ajunse pe tărîmul sexului, sînt considerate nenaturale. Se poate trece cu vederea o pasiune temporară, dar cei care refuză să renunţe la ea se fac vinovaţi, în ochii japonezilor, în primul rînd de fugă de realitate mai degrabă decît de perversiune, ceea ce pentru ei este mai grav. (Vă recomand să urmăriţi Koi Kaze [5], o bună introspecţie într-o asemenea relaţie).

Dintre aceste subiecte tabu, relaţiile fizice între persoane de acelaşi sex sînt cel mai uşor acceptate şi în Japonia. Dacă există o atitudine oarecare de condamnare a homosexualităţii, ea este pusă pe seama influenţei, oricît de minore, avută de lumea occidentală şi de creştinism asupra societăţii japoneze. Pe de altă parte, relaţiile de acest gen au parte de un interes deosebit din partea celor din jur. Fiind o societate puternic înregimentată, japonezii manifestă o deosebită sete de neobişnuit, de nou. Afişarea publică a preferinţelor homosexuale poate fi un lucru bun sau unul rău, în funcţie de context, dar numai datorită ieşirii din tipar, a faptului că atragi atenţia celor din jur.

În anime veţi întîlni aşadar o gamă largă de relaţii pe care, dacă sînteţi la primul contact, le veţi găsi cel puţin neobişnuite: fete care se îndrăgostesc de fete şi le dau scrisori de dragoste şi cadouri de Crăciun şi Valentine's, băieţi şi fete ce depăşesc limitele dragostei frăţeşti şi suferă din cauza iubirii pentru o soră sau frate care la rîndul lor iubesc pe altcineva, sau un bunic care trage cu ochiul la nepoata sa cînd face baie. Veţi descoperi că nu se face atît de mult caz precum aţi crede de sentimentele platonice.

Trebuie totuşi să vă ofer un avertisment: nu generalizaţi. Naţiunea japoneză este complexă şi întinsă. La fel ca peste tot, şi aici există puritani, traditionalişti, oameni în vîrstă, părinţi severi, comunităţi cu obiceiuri specifice etc. Nu consideraţi automat că ceea ce e ok într-un anumit loc sau împrejurare va fi neapărat ok peste tot.

4. România şi Japonia

Este cu atît mai important să observăm atitudinea sexuală a japonezilor cu cît societatea românească, chiar şi cea contemporană, este încă foarte mult afectată de prejudicii. Nu voi intra în amănunte nici în această privinţă, deoarece a încerca să descriu sexualitatea la români nu este o sarcină cu nimic mai uşoară decît echivalentul japonez.

Ţin totuşi să vă atrag atenţia că românii sînt o societate foarte conservatoare, homofobică, rigidă, frigidă chiar în comparaţie cu cea japoneză. În calitate de membri ai culturii şi societăţii româneşti, multe dintre lucrurile pe care le veţi întîlni în anime este posibil să vă şocheze, cel puţin la început.

În ce măsură şi la ce mod veţi trece peste asta depinde de mulţi factori. Trebuie însă să o faceţi şi vă avertizez că fără o minte deschisă sarcina este imposibilă. Dacă vă aflaţi în situaţia de a nu putea accepta ceea ce vedeţi aţi face mai bine să vă rezumaţi la Tom şi Jerry, pentru că veţi rata oricum felii importante din Japonia.

Nu susţin că trebuie să îmbrăţişaţi noţiunile, modurile de comportament sau valorile descrise în scenariile japoneze. Vă recomand însă acceptarea lor ca atare. Este vorba de o fereastră către o societate foarte diferită de cea în care aţi crescut şi în care v-aţi format. Gîndiţi-vă la ele, faceţi comparaţii, deschideţi-vă mintea. Nu le respingeţi sau desconsideraţi automat, doar pentru că sînt ceva nou sau diferit, pentru că altcineva vă impune să le respingeţi, pentru că altcineva vă impune cum să gîndiţi. Sexualitatea este ceva intim şi profund personal, unic pentru fiecare. Formaţi-vă propria părere.

5. Genuri anime specifice

Insist pe anime deoarece acest ciclu de articole îi este dedicat, iar eu sînt un consumator de anime prin excelenţă.

Trebuie subliniat că aceste genuri sînt conjuncturale. Genurile anime apar şi dispar sau se transformă, la fel şi termenii care le desemnează. Conţinutul romantic şi sexual este unul dintre cele mai importante subiecte în orice fel de creaţie artistică şi prin urmare genurile anime asociate se află în mişcare continuă. Ceea ce voi descrie aici se prea poate să nu mai fie valabil peste cîţiva ani.

5.1. Shoujo-ai

În traducere liberă, "iubire de fată", shoujo-ai [6] este un gen care tratează relaţii romantice exclusiv între fete. Se insistă pe aspectul romantic, cu foarte puţine elemente fizice, care sînt doar sugerate. Unele scenarii merg pînă la a evita chiar şi sărutul explicit. Motivul este faptul că acestea sînt prin excelenţă poveşti de dragoste, iar o aluzie are deseori mai multă putere decît o scenă explicită, datorită imaginaţiei spectatorului.

Aceste poveşti au loc în comunităţi restrînse, precum şcoli de fete, cu distribuţii complet feminine, descriind o zonă sigură, protejată de lumea înconjurătoare. Se regăseşte mereu o notă de eleganţă impusă, în care predomină pianul şi muzica, florile, ceremonia ceaiului în stil englezesc, prăjituri extravagante, limba franceză şi o oarecare doză de snobism.

Raporturile între personaje sînt de obicei creionate în jurul unor raporturi de dominanţă/supunere, naivitate/maturitate, sempai/kouhai sau mentor/discipol. Tinerele eroine dezvoltă sentimente extrem de puternice pentru personaje feminine superbe, care domină colectivul prin prezenţa lor, frumuseţe şi talent dar sînt rigide, îngheţate din punct de vedere emoţional. În general, epopeea protagonistei principale va consta în cucerirea cetăţii care face obiectul sentimentelor ei.

Poveştile de acest gen nu au întotdeauna un final bine precizat, facîndu-şi un titlu de glorie din prelungirea agoniei spectatorului în sensul neatingerii nici unei situaţii clare. Nu rareori ele includ elemente sau chiar finaluri tragice.

Merită subliniat că aceste modele comportamentale şi poveşti de dragoste urmează nişte tipare fanteziste, stereotipe. Sînt la fel de realiste precum basmele despre Făt-Frumos şi Ileana Cosînzeana, ceea ce nu-i împiedică însă pe fani să le guste.

5.2. Yuri

Yuri [7] înseamnă "crin". Termenul provine de la una dintre cele mai celebre reviste gay din Japonia, care se referea la bărbaţii de orientare homosexuală cu termenul "barazoku" (tribul trandafirilor), respectiv la femei cu termenul "yurizoku" (tribul crinilor).

Genul yuri este extrem de apropiat de shoujo-ai iar diferenţele sînt foarte subtile şi depind de obicei exclusiv de interpretarea fiecărui fan.

Consumatorii occidentali de anime tind să numească shoujo-ai scenariile cu conţinut preponderent romantic şi să rezerve yuri pentru cele care includ elemente sexuale explicite. Evident, linia de demarcaţie este foarte fină şi neclară.

Japonezii, pe de altă parte, nu fac această distincţie, yuri şi shoujo-ai fiind pentru ei termeni echivalenţi. Tendinţele din anii recenţi au inclus eforturi din partea a diverşi mangaka de a realiza o campanie de imagine care să readucă genul yuri în zona romantică, disociind-ul cît mai mult posibil de conţinutul sexual explicit.

5.3. Shounen-ai

După cum puteţi bănui, shounen-ai [8] înseamnă "iubire de băiat" şi a fost la un moment dat echivalentul shoujo-ai, însă cu personaje masculine.

Există însă deosebiri importante. Cea mai importantă este faptul că shounen-ai este un termen demodat în favoarea lui yaoi. Shounen-ai obişnuia să prezinte personaje foarte tinere, ceea ce a făcut să fie asociat cu pedofilia, termenul ajungînd chiar să fie folosit pentru a desemna pedofilia între japonezi. Genul nu mai este produs sau comercializat în Japonia în prezent, fiind practic dispărut.

Spre deosebire de yuri/shoujo-ai, genurile shounen-ai şi yaoi sînt distincte, cu elemente clare de diferenţiere. Subiectele shounen-ai, de exemplu, erau exclusiv romantice, fără implicaţii sexuale.

5.4. Yaoi

Yaoi [9] este abrevierea expresiei "yama nashi, ochi nashi, imi nashi", care se traduce (liber) prin "fără punct culminant, fără poantă/final, fără sens".

O abreviere populară alternativă este "yamete, oshirinoana (ga) itai" ("opreşte-te, mă doare fundul"), o interpretare amuzantă dar fără nici o bază reală.

Japonezii tind să prefere termenul BL (boy love) în loc de yaoi. Există fani care susţin că yaoi ar trebui folosit exclusiv pentru materialele destinate pieţei occidentale, sau exclusiv pentru doujinshi (materiale neoficiale create de fani).

Este important de reţinut că publicul-ţintă al yaoi este tot cel feminin, şi nu cel masculin, iar realizarea reflectă acest lucru. Sînt fantezii ale fetelor, scrise pentru fete. Personajele masculine sînt efeminate măcar parţial, construite după un tipar specific: elegant, zvelt, cu frizuri şi vestimentaţie la modă. Modelele lor comportamentale conţin elemente idealizate, special pentru a apela la preferinţele spectatoarelor. Yaoi a fost la un moment dat definit drept intersecţia între homosexualitate şi libertatea de expresie sexuală a femeii moderne.

Se respectă totuşi într-o oarecare măsură psihologia masculină. Scenariile yaoi sînt mult mai tranşante, "la obiect" decît echivalentele din yuri. Personajele yaoi sînt scutite de căile întortocheate ale psihologiei feminine şi mult mai orientate spre interacţiuni şi situaţii pur sexuale. Perechile yaoi sînt de asemenea construite oarecum diferit de cele din yuri, preferîndu-se combinaţii de rivali cu statut egal sau exerciţii de seducţie definite în jurul unor raporturi de forţă.

5.5. Ecchi

În anime, ecchi [10] este mai puţin un gen în sine şi mai degrabă o temă sau clişeu des întîlnite. Cuvîntul nu este japonez, este un neologism care provine de la pronunţia literei H în engleză, care la rîndul ei a fost odinioară aleasă datorită termenului hentai, dar a pierdut orice legătură cu el între timp. Transcrierea nici măcar nu este corectă, termenul romanji (fonetic) corect fiind "etchi", dar voi folosi în continuare scrierea "ecchi" datorită accepţiunii aproape universale. Apropo, se pronunţă "ecii".

Termenii ecchi şi hentai sînt vag înrudiţi ca sens, dar ecchi este mai versatil, putînd fi folosit atîta ca verb ("a face lucruri ruşinoase" -- sex) cît şi ca substantiv ("persoană perversă" sau "act sexual") sau adjectiv ("ruşinos" sau "obscen").

Cei doi termeni au fost asimilaţi de fanii occidentali cu un înţeles diametral opus faţă de cel japonez. Dacă în Vest ecchi este considerat conţinut obscen dar inofensiv iar hentai pornografie, în realitate ecchi/H desemnează toată gama de noţiuni, activităţi şi comportamente legate de actul sexual, pe cînd hentai este un termen de restrînsă circulaţie cu conotaţii mult mai limitate (vedeţi mai jos).

Pentru risipirea ambiguităţii citiţi explicaţia H does not mean hentai [11] (oferită de archive.org, din cauza dispariţiei pagii originale), precum şi informaţiile de mai jos despre hentai.

În anime apelativul "ecchi!" este deseori folosit de fete pentru a-i admonesta pe băieţii care fac dovada unor gînduri "necurate", putînd fi tradus prin "perversule!" sau "porcule!"

Conţinutul de tip "ecchi" în anime apare inclusiv în scenarii de largă audienţă, în scene cu implicaţii sexuale puternice. Exemplele includ bătrînei libidinoşi care fac avansuri tinerelor liceene, băieţi care-şi exprimă în moduri exuberante sau ridicole atracţia către sexul opus, situaţii jenante precum o căzătură soldată cu plantarea involuntară a mînii sau feţei unui băiat pe sînii unei fete sau cadre în care se vede, intenţionat sau accidental, lenjeria unor personaje feminine.

Trebuie subliniat că atunci cînd acest fel de scene apar în scenarii din genuri mainstream ele se supun normelor de conduită japoneze. În ciuda caracterului pronunţat obscen ele sînt înfierate şi oprite cu promptitudine de către personajele feminine, se crează un raport în care firea inerent perversă a masculilor îşi dă în petec şi este controlată ferm de către fete, care preiau rapid controlul.

Nu uitaţi însă că ecchi în larga accepţiune japoneză desemnează aproape tot ce ţine de sex. Odată scăpat de contextul restrictiv al unui scenariu anime "cuminte", termenul capătă conotaţii puternic sexuale. Exercitaţi o mare atenţie cînd îl folosiţi în faţa unui japonez.

5.6. Hentai

Hentai [12] este probabil genul anime cel mai cunoscut în lumea întreagă. Este deseori echivalat de necunoscători cu anime în general, fiind deci unul dintre cele două mari clişee care afectează percepţia asupra anime. Dacă celălalt clişeu este de a considera anime "desene animate pentru copii", hentai e considerat de mulţi ca însemnînd "desene animate pentru adulţi", iar cînd spun adulţi subînţeleg conţinut sexual explicit. (Evident, a considera hentai singurul exponent anime este ridicol.)

Termenul în sine se traduce în afara Japoniei prin "pervers", atît ca adjectiv cît şi ca substantiv şi este folosit pe scară largă pentru a desemna conţinut pornografic de diverse facturi. Nu este foarte clar de ce s-a ajuns la această interpretare care, după cum spuneam mai sus, este complet diferită de sensul real.

În Japonia hentai înseamnă "aspect ciudat" sau "atitudine ciudată" şi este folosit exclusiv pentru a desemna o persoană, pentru pornografie existînd termeni specifici -- ero (erotic), 18-kin (juuhachi-kin, minim 18 [ani]) sau seijin manga (manga pentru adulţi). Pentru diversele situaţii cu implicaţii sexuale se foloseşte de fapt ecchi sau H.

În societatea japoneză, cînd cei doi termeni sînt folosiţi ca apelativ, hentai are o încărcătură aproape neutră. Interpretarea lui depinde de context, dar nu e neapărat negativă. Poate fi tradus prin "ciudatule!", "ce ciudat eşti" sau "ce persoană ciudată". Pe de altă parte, ecchi/H are o puternică încărcătură sexuală, în general negativă sau peiorativă, traducîndu-se prin "libidinosule" sau "perversule". A se vedea mai sus şi gama largă de utilizări ale lui ecchi (verb/adjectiv/substantiv) pe lîngă hentai care este exclusiv substantiv.

5.7. Shota/Loli

Fac o scurtă încursiune şi în rîndul fenomenului "shotacon", respectiv "lolicon". Acestea nu sînt de fapt genuri în măsura în care sînt şi cele de mai sus; nu veţi întîlni de exemplu un serial descris în mod oficial ca "loli", dar fanii vor face asemenea caracterizări în mod frecvent.

Loli/shota sînt complexe bazate pe atracţia către personaje foarte tinere, feminine în cazul lolicon [13], termen care provine de la cartea lui Vladimir Nabokov, Lolita [14], respectiv masculine în cazul shotacon [15], care şi-a derivat numele de la un alt personaj celebru, de data aceasta japonez, eroul unui manga din anii '50-'60 numit Shotaro.

Evident, nu e vorba de pedofilie ci de artă desenată (ilustraţii, bandă desenată, animaţie) care prezintă personaje foarte tinere în posturi şi situaţii cu dublu înţeles. Fenomenul este chiar foarte mainstream; este o practică la ordinea zilei ca în serialele anime, de exemplu, să apară personaje care par mult mai tinere decît sînt. Se profită de faptul că aceste personaje, fiind foarte cute/kawaii sau moe [16], prezintă o atracţie vizuală deosebită, pentru a spori popularitatea unui titlu. Voi da un singur exemplu: Lucky Star [17], un serial ajuns foarte popular (unii susţin [18] că aproape exclusiv datorită tacticilor neortodoxe de acest gen), unde personajele sînt eleve de liceu dar sînt desenate de parcă ar avea 12 ani.

Fenomenul, în ambele forme, este recunoscut ca atare de către fani, care nu vor ezita să folosească termenii loli şi shota acolo unde este necesar. Este perfect normal acest lucru dacă ne gîndim că el nu este specific Japoniei sau anime; mass-media, publicitatea, industria de film şi televiziune din toată lumea au tendinţa de a folosi personaje foarte tinere în "ambalaje" (coafură, machiaj, îmbrăcăminte) adulte. Măcar în rîndul fanilor anime există o oarecare doză de sinceritate: fenomenului i s-a dat un nume şi este acceptat ca atare.

1. http://www2.hu-berlin.de/sexology/IES/japan.html
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Category:Sexuality_in_Japan
3. http://www.theory.org.uk/ctr-rol4.htm
4. http://en.wikipedia.org/wiki/Shinto
5. http://anidb.net/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=1675
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Shoujo-ai
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Yuri_%28animation%29
8. http://en.wikipedia.org/wiki/Shounen-ai
9. http://en.wikipedia.org/wiki/Yaoi
10. http://en.wikipedia.org/wiki/Ecchi
11. http://web.archive.org/web/20021014103525/http://home.attbi.com/~kagamix2/H_does_not_mean_hentai/explanation.html
12. http://en.wikipedia.org/wiki/Hentai
13. http://en.wikipedia.org/wiki/Lolicon
14. http://en.wikipedia.org/wiki/Lolita
15. http://en.wikipedia.org/wiki/Shotacon
16. http://en.wikipedia.org/wiki/Moe_(slang)
17. http://anidb.net/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=4777
18. http://aikan.zuavra.net/index.php/122/#comment-13030

Ce părere ai despre acest articol? Dă-i o notă:
(2 vot(uri), nota medie 5 stele din 5)

 Loading ...

Acest articol a fost publicat pe 03-09-2006 sub categoriile japonia, teorie. Puteţi urmări comentariile prin acest feed RSS. Puteţi lăsa un comentariu sau face un trackback.

aikan copyright© 2005-2008 www.Zuavra.net. All rights reserved.