Review: Najica Blitz Tactics
Iată un serial ai cărui producători au dovedit că ştiu ce înseamnă fan service [1]. Najica Blitz Tactics [2] oferă privitorului o cantitate imensă de chiloţei, primul episod avea panty shots la fiecare 10-20 de secunde. Distribuţia este majoritar feminină şi toată lumea este trendy şi poartă fuste scurte. Avînd în vedere că avem de-a face cu un serial de acţiune, este inevitabil ca personajele să zboare la podea foarte des, fustiţele să fluture în vînt şi aterizarea, ce să-i faci, se produce în cele mai vitrege condiţii, cum ar fi cu fundul în sus sau cu picioarele desfăcute. Nu mai pomenesc şi de momentele în care avem ocazia să admirăm costume de baie, o apariţie topless sau chiar la nudul gol.
Da, serialul ăsta ştie ce place băieţilor. Te-ai aştepta ca atîta cantitate de chiloţei să devină penibilă la un moment dat dar uite că nu s-a întîmplat (cine-ar fi crezut?). La un moment dat panty shots trec în fundal şi nu le mai bagi în seamă, deşi nu sînt sigur că n-au contribuit la senzaţia plăcută cu care am urmărit serialul.
Ceea ce e însă cu adevărat caraghios e maniera spectaculoasă în care răufăcătoarele ajung la podea. E evident că s-a făcut tot posibilul pentru a oferi vizibilitate sporită în permanenţă. La un moment dat toată treaba atinge (şi depăşeşte) amuzamentul, iar după depăşirea punctului critic presupun că depinde de spectator. Eu personal am continuat să mă amuz şi să apreciez spectacolul, dar pe de altă parte eu sînt genul care rîde la hentai, aşa că aviz cititorului.
Atîta fan service a făcut ca serialul să fie clasificat inclusiv în categoria ecchi [3]. Dar n-o să vedeţi moşuleţi perverşi sau tineri puberi cărora le dă sîngele pe nas, nici conotaţii explicit sexuale, ci doar ce-am spus mai sus. Personal consider că un serial fără aluzii sexuale, ci doar cu a whole lotta ass nu este ecchi, ci doar cel mult exagerat la capitolul fan service, iar perversitatea este eventual doar în mintea privitorului. În definitiv, ce-i rău în a vedea fete atrăgătoare foarte des într-un serial? Ar trebui să avem mai multe seriale ca ăsta. Iar dacă (absolut întîmplător, desigur) li se mai văd ocazional chiloţii, asta e, n-o să mă scandalizez.
OK, o să spuneţi, dar altceva în afară de chiloţi mai are serialul ăsta? Ce-i cu adevărat interesant este că răspunsul e "da". Te-ai fi aşteptat ca atîta fan service să eclipseze orice altceva, dar se dovedeşte a fi doar o parte a atracţiei. Scenariul este de fapt realizat în stil James Bond. Avem super răufăcători care plănuiesc să preia controlul asupra lumii, agenţi super secreţi care luptă contra lor, iar Najica este o tînără şi foarte apreciată membră a organizaţiei respectivilor agenţi secreţi.
Am apreciat totuşi faptul că accesoriile fanteziste de superspion sînt folosite cu moderaţie. Najica rezolvă majoritatea situaţiilor dificile cu ajutorul condiţiei fizice şi a pistolului. Bineînţeles, avem ocazia să vedem şi mini-dispozitive de respirat sub apă, fire de căţărare care ţîşnesc de la încheietură, super computere care trebuie sparte repede şi maşini cu generatoare de fum, dar nu s-a abuzat de ele. Se insistă chiar pe un fel de abordare umană, prin faptul că Najica foloseşte o armă cu gloanţe de plastic care nu ucide ci doar îi scoate din luptă pe adversari (dar bineînţeles că adversarii folosesc gloanţe reale :)).
Evoluţia intrigii este tipică pentru serialele medii şi scurte. La început se oferă spectatorului o introducere pe scurt în scenariu. Urmează o serie de episoade în care personajele se cunosc mai bine, sînt prezentate pe larg şi intriga principală avansează în planul secund, în timp ce pe planul principal sînt rezolvate diverse misiuni în ritmul aproximativ de una pe episod. În fine, se ajunge la un final apoteotic întins pe mai multe episoade în care o criză majoră va necesita implicarea totală a personajelor şi în care intriga principală va ieşi la suprafaţă.
Nu pot intra în amănunte de teamă să nu vă stric plăcerea, dar pot să vă spun că în ciuda caracterului aparent frivol, Najica Blitz Tactics are destule elemente în comun cu Kiddy Grade [4], şi ăsta ar trebui să fie un argument în favoarea lui. Kiddy Grade mi s-a părut mai elegant realizat (cu siguranţa n-a avut un fan service atît de brutal), dar există un sentiment comun în amîndouă.
Sincer, am fost plăcut surprins pînă la urmă de intriga acestui serial, ceea ce dovedeşte că nu trebuie niciodată să judeci un serial pînă nu l-ai văzut integral. Acesta debutează ca o expoziţie de chiloţi alternînd cu scene de acţiune şi momente de umor (în mare parte datorate lui Lila). Dar adevărata supriză soseşte cînd te trezeşti deodată în mijlocul unei intrigi serioase. Amuzamentul şi fan service sînt în continuare prezente, dar dedesubt găsim o poveste interesantă şi captivantă, iar finalul este ajustat perfect.
- http://www.google.com/search?q=define%3A%20fan%20service
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=413
- http://www.google.com/search?q=define%3A%20ecchi
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=251
(încă n-a votat nimeni, fii tu primul/prima!) 
Loading ...Acest articol a fost publicat pe 30-07-2005 sub categoriile reviews. Puteţi urmări comentariile prin acest feed RSS. Puteţi lăsa un comentariu sau face un trackback.
