Review: Uninhabited Planet Survival
Trebuie să recunosc că serialul Uninhabited Planet Survival [1] pornea de la o premisă interesantă, însă maniera de abordare îl recomandă drept un serial pentru copii şi cred că va părea cam neinteresant pentru oricine peste 14 ani.
Să nu credeţi totuşi că e vorba de ceva de nivelul Pokemon:evil:. Pentru anime, ideea principală este chiar relativ originală, deşi altfel povestea unui grup de oameni care naufragiază pe o insulă pustie este foarte des întîlnită în filme şi literatură.
Personajele şi evoluţia lor sînt probabil punctul forte al UPS, deoarece sînt descrise foarte bine felul în care reacţionează la situaţiile în care ajung, în care interacţionează unii cu alţii, cum se adaptează şi schimbă treptat. Fiecare personaj (şi sînt destule) beneficiază de o prezentare mai largă, care abordează trecutul său, motivaţiile şi alte elemente definitorii. Nu ştiu însă dacă ar trebui să ne mire asta; UPS este un serial lung (52 de episoade) şi o asemenea abordare este de bun simţ şi aproape obligatorie.
Şi fantezia scenariştilor are ocazia să iasă la rampă. Nu avem de-a face doar cu o poveste Robinson ci una cu elemente SF şi fantastice combinate foarte interesant: avem ocazia să vedem oraşe ale viitorului, nave spaţiale şi călătorii interplanetare, animale şi plante exotice şi situaţii extreme.
Probabil că vă veţi spune că pînă acum serialul pare chiar decent. Aşa şi este. De fapt singurul aspect care m-a deranjat a fost credibilitatea situaţiilor practice. Din cauza asta am spus că ar fi excelent pentru copii; dacă însă aţi fost vreodată cu cortul, la camping, în orice fel de călătorie pe munte, sau chiar dacă doar aţi văzut documentare sau filme pe teme de supravieţuire, veţi observa foarte rapid punctele slabe ale intrigii şi este posibil să ajungă chiar să vă agaseze.
Personajele noastre sînt nevoite să trăiască o perioadă importantă de timp pe o insulă pustie. Prima problemă este că aspectul lor este întotdeauna perfect. Toţi au pe ei doar un singur rînd de haine cu care plecaseră într-o excursie de o singură zi, dar reuşesc cumva să le păstreze de-a lungul întregului serial în stare perfectă. Pe nimeni nu-l rod încălţările, nimănui nu-i e frig (şi fetele poartă chiar fuste scurte!), nimeni nu se murdăreşte decît pentru scurtă vreme cînd trebuie să sublinieze un aspect al intrigii. Presupun că nu trebuie să mai precizez cît de neverosimil este acest aspect, care atinge tente ironice pe alocuri: în primul episod Luna nu reuşeşte să-şi aranjeze părul înainte de-a pleca spre şcoală, dar cît timp locuieşte pe insulă îi stă tot timpul bine aranjat şi nici măcar nu-i creşte (nici ei nici celorlalţi). Nu mai vorbesc de întreg capitolul igienă, care pare evitat cu atenţie: nimeni nu miroase urît şi nici nu se pune problema să facă treaba mare sau mică (care are implicaţii specifice: de intimitate, protecţia mediului înconjurător...)
Alt aspect care m-a deranjat a fost fauna. Deşi e fantezistă şi exotică, maniera de prezentare e relativ caraghioasă. Nu avem ocazia să vedem decît cîte fix un (1) exemplar din fiecare specie la un moment dat, iar interacţiunea cu ele este ridicolă. Episodul în care încearcă să omoare şopîrla uriaşă aruncînd-o în apă este îngrozitor; cine-ar fi crezut că o şopîrlă poate să înoate, nu-i aşa? Iar marele mamut se pare că nu făcea să se cutremure pămîntul cînd mergea decît înainte să se împrietenească cu ei; după aceea merge ca o pisicuţă, ceea ce mă face să bănuiesc că încerca pur şi simplu să se bage în seamă.
Dar poate cel mai dureroasă carenţă a scenariului este un clişeu de care scapă extrem de puţine scenarii robinsoneşti, şi anume felul magic în care totul se aranjează pînă la urmă şi eroii ajung să trăiască o viaţă idilică în condiţii superbe. Prima parte a serialului este de fapt rezonabilă, tot ceea ce fac naufragiaţii fiind atît de dificil cum te-ai aştepta. Însă la un moment dat începe să le meargă suspect de bine, deşi, sincer, eu nu văd cum poţi construi o casă cu mîinile goale, îmbinînd bucăţi din aliajul (presupus super-dur) al unei navete spaţiale şi bucăţi de lemn masiv, avînd doar două fierăstraie minuscule la dispoziţie.
În concluzie, din punct de vedere practic serialul e patetic şi agasant. Însă dacă acest lucru nu vă deranjează, merită cu siguranţă văzut, pentru că personajele sînt excelent descrise şi există suficiente alte aspecte pozitive. Mai mult, datorită conţinutului foarte curat (fără aluzii sexuale sau violenţă excesivă) UPS este un foarte bun serial pentru copii.
- http://anidb.info/perl-bin/animedb.pl?show=anime&aid=1122
(încă n-a votat nimeni, fii tu primul/prima!) 
Loading ...Acest articol a fost publicat pe 03-08-2005 sub categoriile reviews. Puteţi urmări comentariile prin acest feed RSS. Puteţi lăsa un comentariu sau face un trackback.
