Gala clasicilor anime II

#117 • 20-02-2008 • Publicat sub recomandări • 550 vizitatori • 10 comentarii

A trecut ceva vreme de la prima parte a acestui proiect şi cred că ar fi cazul să continuăm. Pentru lămuriri pe larg vă rog să citiţi introducerea din prima parte [1].

Pe scurt, următoarele 10 titluri sînt titluri clasice. Prin asta înţelegînd că dacă nu le-aţi văzut, nu aţi văzut anime şi nu vă puteţi numi fan anime. Exagerez, dar cred că aţi prins ideea.

Titlurile nu sînt selectate în vreo ordine sau după o logică anume. Acesta nu este un clasament. Selecţia este făcută de mine personal. Unor titluri s-ar putea chiar să le disputaţi prezenţa în listă, în care caz chiar vă rog să lăsaţi un comentariu.

Noir

Noir este un serial care a reprezentat una dintre cele mai de succes reţete "girls with guns" ale tuturor timpurilor. Spre deosebire de alţi reprezentanţi de marcă ai genului, Noir nu este nici SF şi nici comedie ci prezintă puternice accente de film noir [2]. La această percepţie au contribuit hotărîtor plasarea în contemporan, în locaţii europene precum Franţa sau Italia, o coloană sonoră sobră (remarcabilă), grafica şi un scenariu ce pare desprins din romanele lui Robert Ludlum.

Cele două personaje principale sînt tinere care şi-au pierdut de mult timp iluziile, trăind în umbra lumii interlope şi îndeletnicindu-se cu contractele de ucigaşi plătiţi. De parcă acest lucru nu ar fi fost de ajuns, vor începe treptat să descopere că fac parte dintr-o vastă maşinaţie condusă din umbră de personaje misterioase şi puternice. Restul merită să-l vedeţi cu propriii ochi.

AD Police & Bubblegum Crisis

Avem aici de-a face nu cu unul ci cu 5 seriale cyberpunk care acoperă (în scenariu) perioada dintre 2027 şi 2040 în Tokyo, Japonia. Sfîrşitul anilor '20 a adus omenirii dezvoltări importante în domeniul ciberneticii, culminînd cu androizi de uz general, folosiţi pentru orice, de la servitul la mese şi pînă la construcţii. Din păcate aceşti androizi se defectează uneori şi crează panică şi distrugeri în oraş, suficient de des pentru a duce la crearea unei secţii speciale a poliţiei (AD Police) special pentru aceste incidente.

Corporaţia GENOM, care deţine monopolul fabricaţiei de androizi, are propriile planuri, ceea ce duce la escaladarea treptată a incidentelor. La începutul anilor '30 situaţia devine din ce în ce mai gravă, AD Police e depăşită iar implicaţiile politice şi sociale sînt exploatate din plin de GENOM. Este momentul în care patru eroine anonime vor începe să ia măsuri. O vor face în stil vigilante, prin incursiuni ultra-rapide, ajutate de costume de luptă dezvoltate în secret. Mai devreme sau mai tîrziu vor intra în calea planurilor GENOM, care nu se va da în lături de la nimic pentru a le înlătura.

Deşi considerată învechită astăzi, grafica evocă strălucit atmosfera anilor '80 iar coloana sonoră contribuie din plin. Motociclete rapide şi maşini sport, tinere starlete, viaţa de noapte şi acţiunea explozivă se combină pentru un melanj fascinant.

Pentru cei care doresc să urmărească aceste seriale, ordinea cronologică este următoarea: AD Police Files OVA aka BGC 2027 (3 episoade), AD Police aka BGC 2030 (12 episoade), Bubblegum Crisis aka BGC 2032 (8 episoade), Bubblegum Crash! aka BGC 2034 (3 episoade) şi un sequel alternativ, Bubblegum Crisis Tokyo 2040 (26 de episoade).

Welcome to Pia Carrot 2 DX

Va trebui să fiţi atenţi cînd căutaţi acest titlu, deoarece mini-serialul care conţine "DX" este cel la care mă refer. Există alte două, numite Pia Carrot 1 şi 2 (fără DX) care aparţin genului hentai. Cu toatele reprezintă adaptarea anime a unui joc de calculator, dar, evident, unele au insistat pe latura fizică iar DX pe latura sentimentală.

Pia Carrot 2 DX este o poveste romantică şi o comedie spumoasă. Kouji este un tînăr care încearcă să fie angajat peste vară la un restaurant-cafenea din oraş (care îşi împrumută numele serialului). Restul personalului este compus integral din fete, care sînt foarte drăguţe (lucru de aşteptat, din moment ce sînt chelneriţe). După cum vă puteţi aştepta, eroul nostru va fi pus în curînd în nişte situaţii foarte dificile. E un scenariu clasic: boy meets girl, dar care dintre ele va fi oare aleasă?

Serialul a fost urmat de un film, "Sayaka's Love Story", care urmăreşte de data aceasta povestea de dragoste a uneia dintre angajatele Pia Carrot, Sayaka. În ciuda faptului că a fost selectată pentru a lucra la cel mai nou restaurant Pia Carrot, aflat pe litoral, fata nu reuşeşte să se bucure pe deplin de această oportunitate deoarece este îndrăgostită de colegul ei, Akihiko, de care va fi despărţită cu această ocazie. O vară departe de el o va face oare să-l uite sau să găsească puterea să-şi mărturisească sentimentele?

Bun, veţi spune, şi ce-i atît de special la aceste poveşti? Nimic care să sară în ochi la prima vedere, trebuie să recunosc. Dar sînt genul acela de comedie romantică, cel ce poate fi revăzut oricînd cu plăcere şi pe care îl veţi reţine. Indiferent dacă sînteţi băiat sau fată, şi indiferent de vîrstă, vă va plăcea Pia Carrot.

Rurouni Kenshin

Kenshin a rulat şi pe micile noastre ecrane, la Antena 1, sub denumirea "Samurai X".

Serialul de 94 de episoade îşi are acţiunea plasată într-o epocă agitată a Japoniei, la numai cîţiva ani după revoluţia sîngeroasă care a marcat începutul Erei Meiji. Forţele triumfătoare doreau să deschidă Japonia spre restul lumii şi să o modernizeze, dar li se opuneau curente tradiţionaliste, nu lipsite de resurse, care visau la o nouă răsturnare sîngeroasă de situaţie.

Eroul principal este un ronin, un samurai rătăcitor, fără stăpîn şi fără căpătîi. Este doar unul dintre cei mulţi care încă străbat drumurile fără ţintă, chiar şi după ce noua ocîrmuire a interzis portul săbiilor de către civili. Trecutul lui este un mister, iar numele pe care-l poartă e doar un joc de cuvinte: Rurouni (rătăcitor) Kenshin (inimă de spadă). Însă poartă cu sine un secret teribil, a cărui dezvăluire poate dezlănţui un uragan de resentimente, ură, vărsare de sînge şi interese politice.

Într-o bună zi va avea ocazia să salveze o tînără dintr-o altercaţie. Va afla că fata este moştenitoarea unui dojo (sală de antrenament) în urma decesului tatălui ei, şi unica păstrătoare a unui stil de luptă cu sabia a cărui filozofie propovăduieşte folosirea armelor exclusiv în slujba binelui şi principiilor morale. Un punct de vedere care, din păcate, nu este foarte popular, de unde şi lipsa cronică de elevi. Însă tînăra nu se descurajează şi continuă să-şi ţină în picioare casa, bunicul şi nepoatele. Iar unde-s atîţia nu mai contează un samurai de pripas, nu? Mai ales dacă poate fi pus să spele rufe şi să sape în grădină.

"Kenshin" este o fereastră fascinantă către era Meiji, unanim acceptată drept începutul Japoniei moderne. Deşi nu perfect corect din punct de vedere istoric, fiind o poveste mai degrabă romanţată, serialul ne dă ocazia să facem cunoştinţă cu cei din culisele frămîntărilor despre care citim în cărţile de istorie: oamenii simpli.

Serialul a fost completat de două mini-seriale OVA şi de un film. Este recunoscut ca fiind un titlu de referinţă în anime şi excelează prin bogatele secvenţe de acţiune cu arme albe, prin numeroasele personaje pitoreşti şi profunde care evoluează vizibil de-a lungul poveştii, printr-un substrat umoristic şi, nu în ultimul rînd, puţin romantism.

Witch Hunter Robin

Sena Robin, protagonista seriei "Witch Hunter Robin", are 15 ani, a crescut într-o mănăstire italiană şi soseşte în Japonia ca delegată a organizaţiei Solomon pe lîngă filiala locală (STN-J), organizaţie secretă dedicată luptei împotriva vrăjitorilor şi vrăjitoarelor.

Acţiunea, în ciuda a ceea ce vă imaginaţi, este plasată în zilele noastre. La început, rolul lui Robin este repetitiv şi placid, personajul însuşi radiind o aură îngheţată. Scopul suprem al organizaţiei este de a controla şi elimina din societate persoanele care dovedesc puteri paranormale, vrăjitoreşti, iar Robin şi noii ei colegi se vor conforma, îndeplinind acţiuni de rutină. E simplu să faci asta cînd respectivii sînt în mod evident puşi pe distrugere şi acţionează eratic. Doar că la un moment dat lucrurile se complică. Apar întrebări, îndoieli, unele fără răspuns uşor de găsit. Unde se trage linia între "indivizi periculoşi" şi o societate secretă exagerat de zeloasă? Unde e demarcaţia între acţiunile poliţieneşti şi spectrul vechi de secole al vînătorii de vrăjitoare?

Povestea e descrisă printr-o superbă grafică de inspiraţie goth şi o coloană sonoră pe măsură, ce se vor împleti în jurul personajelor pentru o impresie memorabilă.

Slayers

Slayers este una dintre cele mai prolifice şi diversificate producţii anime, cuprinzînd trei seriale a cîte 26 de episoade, două mini-seriale de cîte 5 şi 3 episoade, şi cinci filme. Marea majoritate au apărut între 1995 şi 1998, şi un ultim film în 2001. Spectatorii români au avut ocazia să urmărească unul sau două dintre seriale la postul Anime+ (astăzi Animax).

Povestea se centrează în jurul unei adolescente de 15 ani, Lina Inverse, o vrăjitoare cu puteri deosebite, rătăcitoare printr-o lume fantastică, parcă desprinsă din jocurile Dungeons and Dragons, unde avem ocazia să întîlnim războinici chipeşi, comori de nestemate, dragoni, monştri, vrăjitori malefici, creaturi de tot felul, călători inter-dimensionali, regi, prinţese, lumi de salvat şi în general orice îţi pofteşte inima ca să nu poţi nici măcar să-ţi tragi sufletul.

Lina este liber profesionistă, obişnuieşte să călătorească singură, să poposească prin hanuri, închiriindu-şi talentele de vrăjitoare oricui e dispus să plătească. Din păcate pare s-o urmărească un ghinion care o face să se amestece în tot felul de întîmplări complicate care se lasă cu bătăi şi distrugeri, şi mai este şi o fire impulsivă. Împreună, aceste circumstanţe i-au creat o faimă negativă, care face să tremure pe oricine o întîlneşte.

Serialele debutează cu întîlnirea între Lina şi un spadasin galant dar cam prostuţ, pe care mica vrăjitoare decide să-l folosească drept cîine de pază. Bine, de fapt povestea începe cînd Lina agresează o bandă de tîlhari care avea relaţii sus-puse cu un anumit vrăjitor... Dintr-una în alta lucrurile vor deveni treptat tot mai complicate şi înainte de a-şi da seama ce se întîmplă, Lina se trezeşte cu un anturaj crescînd şi implicată în aventuri din ce în ce mai serioase.

Spre deosebire de seriale, în filme Lina apare doar împreună cu o altă vrăjitoare, o voluptoasă tînără auto-intitulată Naga the Serpent, care oscilează între rolul de rivală sau prietenă a Linei. Dar cred că ar fi mai corect să spunem că se trezesc aruncate împreună întîmplător în tot felul de situaţii complicate, şi că nici una dintre ele nu are un simţ moral foarte dezvoltat.

Există multe alte seriale şi filme cu subiect fantastic, dar ceea ce detaşează Slayers de ele este indiscutabil umorul şi personajele incredibil de simpatice. Eroii din Slayers sînt tineri şi constituie un izvor nesecat de optimism chiar şi în cele mai grele situaţii. La asta se adaugă abordarea inedită a realităţilor vieţii din partea scenariştilor, care se distanţează de morga şi sobrietatea deseori insuportabilă a poveştilor fantasy. Cei din Slayers sînt practici, cu principii morale alunecoase şi iau viaţa aşa cum e, de pe o zi pe alta. Dar te poţi baza pe ei, iar la sfîrşitul zilei vor fi făcut ceea ce trebuie.

Iată lista producţiilor Slayers, în ordinea apariţiei, pentru cei interesaţi: Slayers "The Motion Picture" aka "Slayers Perfect"; Slayers "The Book Of Spells" (mini-serial); serialele Slayers, Slayers Next şi Slayers Try; Slayers Return aka "Slayers R"; Slayers Gorgeous; Slayers Great; Slayers Excellent (mini-serial); şi Slayers Premium, care beneficiază de o grafică ceva mai lustruită, specifică anilor 2000.

Kiddy Grade

"Kiddy Grade" a fost difuzat la un moment dat şi în România, pe canalul Anime+. Şi ar trebui să le mulţumesc, pentru că nu sînt singurul căruia i-a fost greu să treacă de primele episoade. Avusesem ocazia şi mai înainte să-l urmăresc dar îmi fusese aproape imposibil să mă conving că ar merita să continuu. Dacă nu ar fi fost Anime+ n-aş fi descoperit prea curînd că sub titlul pueril şi aparent pervers şi sub debutul analgezic se ascunde un serial aparte.

Dar cred că-l voi lăsa pe The Rossman [3] să-l descrie în cuvintele lui, deoarece a spus-o foarte bine:

"Kiddy Grade are aproape orice şi-ar putea dori un fan SF. E o operă de proporţii epice; are cyborgi cool care-şi schimbă corpurile aşa cum alţii îşi schimbă hainele; are uneltiri secrete de nivel galactic care şerpuiesc prin dedesubturile intrigii; are personaje cu puteri supranaturale augmentate ştiinţific care aruncă lucruri în aer; are o supriză în scenariu demnă de «Tranformers The Movie»; şi are o droaie de fete drăguţe... dintre care numai cîteva se află la o vîrstă dubioasă."

Iar dacă-mi permiteţi să supralicitez, nici coloana sonoră nu e de ignorat; melodia de pe genericul de final -- Future [4], a lui Little Viking -- vă va rămîne cu singuranţă întipărită în minte.

Vampire Hunter D: Bloodlust

Un film de lung metraj considerat aproape unanim de referinţă, la acelaşi nivel cu "Akira", "Ninja Scroll" sau "Ghost in the Shell", "Bloodlust" îşi plasează acţiunea în lumea seriei romanelor "Vampire Hunter D" ale lui Kikuchi Hideyuki. Acestea descriu un viitor extrem de îndepărtat (anii 12.000 e.n.), post apocaliptic, în care un vînător singuratic călătoreşte printr-un peisaj halucinant, construit în stil western dar abundînd în simboluri împrumutate din horror, fantasy, mitologie, folclor şi nu în ultimul rînd din ştiinţele oculte.

"D" este un personaj fascinant într-un scenariu fascinant, reiterînd un vechi laitmotiv al anime: poveştile cu vampiri. Născut din împreunarea între un vampir şi un om, posedînd o graţie supranaturală, urît şi temut de ambele rase, deseori subestimat, "D" străbate o lume muribundă, înfruntînd ecourile unei măreţii apuse, o civilizaţie a vampirilor "nobili" peste care rasa umană începe din nou să-şi ascută ghearele.

"Bloodlust" a fost al doilea film de animaţie realizat pe baza romanelor. Primul film "Vampire Hunter D" a atins statut de cult în Statele Unite, iar "Bloodlust" este considerat, dacă era posibil, chiar mai bun. A fost apreciat ca fiind mai adînc ancorat în universul imaginat de Kikuchi şi face uz totodată de o grafică şi animaţie de-a dreptul excepţionale, susţinute de o coloană sonoră instrumentală clasică şi voci originale englezeşti (o măsură la care producţiile japoneze recurg din păcate rareori, nici chiar cînd situaţia o impune).

Magic Knight Rayearth

Cu ani înainte de seriale precum Card Captor Sakura, contemporan cu Sailor Moon, "Magic Knight Rayearth" este un titlu pe care nici un pasionat al genului mahou shoujo [5] nu are voie să-l rateze.

Cele trei personaje principale, Hikaru, Umi şi Fuu, sînt trei tinere fete aduse într-o lume magică, Cephiro, unde mintea şi dorinţele locuitorilor prind viaţă. Odinioară un adevărat paradis sub conducerea şi influenţa prinţesei Emeraude, lumea decade rapid de la uzurparea ei. Cele trei sînt înştiinţate că formează un trio aparte, cel al cavalerilor Rayearth, că au puteri speciale şi că le revine sarcina de a elibera prinţesa şi de a salva Cephiro, alături de o fiinţă haioasă cu trăsături de iepure, numită Mokona (după Mokona Apapa, de la CLAMP -- apropo, v-am spus că e poveste CLAMP?)

Evoluţia personajelor urmează îndeaproape tipicul mahou shoujo. Deşi iniţial sînt fie copilăroase, fie cu nasul pe sus, fie prea închise în sine, cele trei partenere, de voie de nevoie, vor învăţa să lupte împreună şi se vor schimba pe măsură ce aventurile prin care trec le învaţă mai multe despre lumea din jur şi despre ele însele.

Deşi la prima vedere poate părea doar o abordare uşor caraghioasă a genului consacrat de role playing games, acest serial vă va rezerva surpriza de-a evolua treptat, prin situaţii din ce în ce mai interesante şi prin adăugarea de noi dimensiuni personajelor, pînă la obţinerea unor eroine care se numără printre cele mai memorabile ale genului.

Onegai Teacher & Onegai Twins

Este oarecum ciudat că serialul "Onegai Teacher" a ajuns celebru sub acest nume, o combinaţie insolită între titlul japonez ("Onegai Sensei") şi cel englezesc ("Please Teacher"). Dar nu i-a păsat nimănui de asta. În primăvara lui 2002, spectatorii erau prea ocupaţi să urmărească cele 13 episoade (12 plus un OVA) cu sufletul la gură, încă de la primele acorduri ale genericului. Era o piesă care avea să devină una dintre cele mai îndrăgite şi rapid recunoscute componente de coloană sonoră anime: Shooting Star [6], a lui Kotoko [7].

Nu a fost vorba doar de coloana sonoră. "Onegai Teacher" avea o atmosferă care a atins ceva în sufletele foarte multor oameni, deşi scenariul porneşte, în mod ironic, de la o poveste cu accente SF şi ecchi, aproape frivolă, care avea să se dezvolte însă într-un serial de referinţă al genului romantic.

Am încercat, dar nu am reuşit să fac o descriere demnă de el. E ca şi cum ai încerca să descrii sentimentul pe care-l ai cînd ieşi din casă într-o zi însorită, una dintre primele zile ale primăverii, pe care o poţi mirosi în aer. E ca şi cum te-ai fi trezit după un somn lung şi încă nu ştii în ce viteză să intri, parcă faci unele lucruri prea repede iar altele insuportabil de încet. Te uiţi în jur şi-ţi vezi prietenii rîzînd, vezi toată frumuseţea lumii, aproape dar totuşi departe, ca din spatele unui geam pe care l-ai putea sparge oricînd, însă nu vrei şi nu ştii de ce. Şi atunci ai întîlni pe cineva care te-ar face să-ţi găseşti locul, să-ţi regăseşti ritmul uitat şi totul să aibă noimă din nou.

Cînd a apărut "Onegai Twins", în vara anului următor, cred că e drept să spunem că a beneficiat de faima fratelui mai mare. Eram încă sub impresia lui "Teacher" şi am fi urmărit necondiţionat orice care conţinea "Onegai" în titlu.

Iar "Twins" nu a fost cîtuşi de puţin o dezamăgire. A făcut totul aşa cum trebuie. Genericul (Second Flight [8]) şi coloana sonoră au fost interpretate tot de Kotoko, împreună cu Sato Hiromi [9] şi a reuşit să provoace acelaşi sentiment de exaltare spectatorilor ca şi predecesorul său. Însă producătorii nu au căzut în capcana unui sequel, preferînd să spună o poveste cu totul nouă, cu alte personaje principale, dar păstrînd anturajul primului serial, decorul şi o parte din distribuţia secundară. Deşi diferit, "Twins" a păstrat lucrurile cele mai bune ale lui "Teacher" şi şi-a creat o identitate proprie, reuşind să ofere cu adevărat o plăcere reînnoită fanilor.

1. http://aikan.zuavra.net/index.php/60/
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Film_noir
3. http://www.therossman.com/rrr/index.html
4. http://www.youtube.com/watch?v=Jlm_a6CSL3I
5. http://aikan.zuavra.net/index.php/34/
6. http://www.youtube.com/watch?v=pJHA1aHOr6I
7. http://www.kotoko-net.com/
8. http://www.youtube.com/watch?v=vyXSm5zQQdc
9. http://www.hiromi-net.com/

Ce părere ai despre acest articol? Dă-i o notă:
(2 vot(uri), nota medie 4 stele din 5)

 Loading ...

Acest articol a fost publicat pe 20-02-2008 sub categoriile recomandări. Puteţi urmări comentariile prin acest feed RSS. Puteţi lăsa un comentariu sau face un trackback.

aikan copyright© 2005-2008 www.Zuavra.net. All rights reserved.